De la așezarea omului, sursele de apă au jucat un rol important în alimentarea așezărilor umane cu apă dulce. Nu e de mirare, așadar, că doar prin dimensiunea lor sau prin amplasarea lor la începutul unui râu semnificativ, aveau și o semnificație mitologică. Acesta a fost cazul izvorului celui mai puternic râu din fostul Imperiu Roman, cel puțin așa îl descrie Tacitus. Dunărea izvorăște din crestele moi, ușor înălțate ale Munților Abnoba, iar romanii par să fi văzut originea sub grija zeiței pădurii montane Abnoba, ca izvor și zeitate fluvială.
Conform opiniei științifice generale de astăzi, Dunărea este formată puțin la est de Donaueschingen prin confluența celor două râuri, Brigach și Breg. Un motto binecunoscut al regiunii este „Brigach și Breg aduc Dunărea la suprafață”.
Pârâul Dunării se ridică în grădina castelului princiar Fürstenberg din Donaueschingen, la un colț al castelului, nu, așa cum probabil se bănuiește, undeva în natura liberă, idilică.
Cu toate acestea, apa dispare imediat din nou sub pământ pentru a se scurge într-o cursă subterană în Brigach după aproximativ 100 de metri, care la aproximativ 1,4 km mai departe se îmbină cu Breg până la Dunăre.
Izvorul Dunărea este doar unul dintre cele 22 de izvoare ale fluviului cu același nume din vecinătatea confluenței.
Fluviu Dunarea este al doilea ca lungime din Europa după Volga. Are o lungime de aproximativ 2.850 km de la locul de une izvorăște până la gura sa de vărsare în Marea Neagră .
De-a lungul cursului său Dunărea trece prin 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina.
Dunărea a jucat un rol important în așezarea și evoluția politică a Europei centrale și de sud-est. Malurile sale, mărginite de castele și fortărețe, formau granița dintre marile imperii, iar apele sale au servit ca o autostradă comercială vitală între națiuni.
