După cum probabil ați învățat până acum, așteptările nu se ridică întotdeauna la nivelul realității. Și, după cum arată o postare recentă, acest lucru poate fi valabil chiar și atunci când te angajezi în ceea ce credeai a fi cea mai bună carieră din lume.
Mai jos v-am pregătit 16 persoane care au reuși să obțină „slujba de vis”, iar apoi au realizat că nu era de fapt ceea ce își doreau.
- În toată copilăria și în timpul facultății am vrut să fiu îngrijitor la grădina zoologică. Totuși, când mi s-a oferit în sfârșit stagiatura, mi-a luat mai puțin de o săptămână să îmi dau seama că nu pot să suport această meserie.
2. Da, am vrut să fiu grafician independent pentru că am auzit că lucrezi pentru tine. Se pare că poți avea 18 șefi deodată.
3. Nu mi-a plăcut niciodată să conduc, dar întotdeauna am vrut să învăț să zbor. Am dat 10.000 de euro pe o licență de pilot și am aflat că zborul este doar un fel de condus la care s-au adăugat urcări și coborâri.
4. Am ajuns să lucrez la modele 3D într-un mare studio de jocuri. S-a dovedit că urăsc să lucrez într-un mediu de birou, nu suport cultura de birou și nu plătesc salarii de subzistență pentru noii angajați.
5. Am crezut că vreau să fiu manager, dar am ajuns să mă ocup doar de viața personală și de sentimentele angajaților mei și să nu mai am timp să mă ocup de lucrurile distractive, așa că am plecat.
6. Să fii profesor. Mediul universitar este plin de atotștiutori și de experți sufocanți cu probleme de atitudine. Este greu să lucrezi când ai impresia că mergi pe coji de ouă de fiecare dată când te apropii de un membru senior al facultății.
7. Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost ca tehnician forestier. Pare că mersul prin pădure este mult mai distractiv atunci când lucrezi 10 ore, dar nu este deloc așa.
8. Se pare că nu-mi place să lucrez cu celebrități. Sunt niște clienți enervanți.
9. Am avut o mulțime de locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic și am avut aceste fantezii recurente cu privire la lucrul într-un magazin, stând toată ziua așteptând ca oamenii să cumpere ceva și să aibă tot acel timp liber.
10. Mediul academic este plin de nebuni narcisiști care pretind că cercetările lor sunt „Sfântul Graal” al domeniului lor, când, de fapt, sunt practic lipsite de importanță. Miza este atât de mică încât rezultatele nu contează și toată lumea caută doar să adune puțina finanțare.
11. Am visat să lucrez la Disney World de ani de zile, iar în cele din urmă am fost angajată la 23 de ani. Primii doi ani nu au fost atât de răi. În anul 3 mi-am dat seama că literalmente plăteam pentru a lucra acolo, fiindcă eram plătit foarte puțin.
12. Am lucrat la câteva organizații non-profit, dar în cele din urmă am renunțat. Am decis să îmi caut de muncă în alt domeniu.
13. Când eram mai tânăr, îmi doream cu disperare să lucrez la căile ferate, deoarece banii erau foarte mulți și îmi plăceau foarte mult căile ferate și tot ce ține de această lume. În cele din urmă am reușit să obțin un loc de muncă ca sudor la o firmă locală.
14. Mi-am găsit un loc de muncă de vis ca designer de reviste de schi, dar apoi volumul de muncă s-a dublat fără nicio mărire de salariu. Măririle de salariu promise nu au mai venit, toți oamenii cu care îmi plăcea să lucrez au plecat, iar lucrurile s-au înrăutățit treptat.
15. Am „slujba mea de vis”. În copilărie, mă uitam la polițiștii ASPCA și îmi plăcea ideea de a fi dresor de câini sau specialist în comportament pentru a ajuta câinii afectați să se facă bine și să fie adoptați de familii iubitoare.
16. În timpul facultății am vrut să devin inginer software. Am primit slujba și am urât totul. Munca era plictisitoare, impactul pe care îl aveam era minuscul, iar echipa mea era în mod constant subapreciată.
